vineri, 25 iulie 2014

Amintiri din copilarie :) "sa SPA sau sa nu SPA"

Azi, dintr-una in alta mi-am amintit de o povestioara haioasa de pe vremea in care stateam inca in Bruxelles (prin iulie 2012), si-am recitit-o si ma gandeam sa nu rad singura..:) Voila: 

"sa SPA sau sa nu SPA"

"Am asteptat sa treaca cateva zile ca sa pot scrie...ce ni s-a intamplat sambata. 
Vreau sa tineti minte trei chestii: unu - eu nu sunt o fire pudica (nu stiu daca gratie faptului ca m-am nascut in luna mai la Bucuresti si era caldura mare, mon cher! si deh...am stat in fundu' gol in carucior la soare, lasand vecinii sa ma admire in voie ca pe un bibelou de portelan :)) sau din alte motive neintemeiate istoric), doi - nimeni n-a stiut de la inceput ce avea sa urmeaze sambata, trei - cand gasiti oferte pe Groupon mergeti si pe site-ul celor care scot oferta la iarmaroc si uitati-va atent atent la toate detaliile, nu de alta, dar uneori se intampla sa nu corespunda neaparat cu ceea ce va doriti. 
Dar gata cu palavrageala! 
Povestea incepe asa....Ralu primeste o oferta pe mail de la Groupon la un SPA langa Bruxelles. Ne scrie entuziasmata pe e-mail mie, Dianei si Alexandrei ca trebuie sa mergem, ca suna super bine si ca nu putem rata asa ofera ! (acum ca stau sa ma gandesc, chiar nu puteam rata asa ceva :)) ). (n.r.: sa ne-ntelegem...daca exista o persoana care sa se princeapa la organizat, cautat tot felul de chestii pe net, pe langa net si ales ce e mai bun si mai frumos si mai rentabil- aia e Ralu). Deci: cumparat cupoane, sunat, rezervat - nu ne ramane decat sa ne prezentam la locu' cu norocu' (norocu' perversilor...as adauga acum). 
Ne trezim sambata dis de dimineata ca niste flori, afara soare - ne-am gandit noi, cat noroc! si vremea tine cu noi...luam trenul, nu facem bilet (ca doar in mintea noastra tot 18 ani avem :)) ), asteptam o ora busul in Halle, timp in care mergem sa vizitam oraselul...urcam in bus, intrebam exact cat facem pana la statia cu pricina, soferul ne zambeste complice si ne intreaba pe un ton malitios "Mmmm...mergeti la thermes?" Noi zambind in continuare ca niste garofite "Da,da!"......................
Si ajungem la SPA. Ne intreaba tanti aia daca avem prosoape, tot ce trebuie...dupa care ne spune ca nu avem voie cu "maillot" (adica "maillot de bain", adica costum de baie). Intre forfota si entuziasm nu ne-am dat seama ce vrea sa spuna, de fapt cred ca nici nu prea i-am dat atentie, iar Ralu si Diana, care sunt prietene mai mult cu engleza decat cu franceza s-au gandit ca deh! e okey daca n-avem voie cu maieuri ! Pana la urma cine naiba sta la soare cu maieu pe el ? :)) 
Prima surpriza am avut-o cand am coborat la vestiare si toata lumea era prietena cu toate lumea, in sensul ala...bivolian (era un fel de spirala amicitiei, doar ca de data asta in vestiar la SPA, nu pe plaja la mama naibii). Mai pe intelesul tuturor umblau in curu' gol si nu se jena absolut nimeni. Si majoritatea erau trecuti de a doua tinerete...Stiti vorba aia...ce-i frumos si lui Dzeu ii place? Ei bine, eu cred ca de fapt Dzeu a impins-o pe Eva sa muste din mar, pentru ca si-a dat seama ca deja imbatranea...si era cazu' sa-si puna ceva pe ea, ceva mai mult decat frunza aia vestejita. 
Deci ce naiba cautam noi acolo ? Dupa cinci minute de oripilare si semi-ras cu semi-plans m-au rugat fetele sa urc si sa intreb sigur daca totusi nu avem voie cu "maillot". Tanti aia mi-a zambit asa...intr-un mare fel si mi-a spus ca sunt cateva zile pe saptamana in care fac exceptie si lasa oamenii cu costume de baie, dar din pacat ziua aia nu era exceptie :) 
Na, poftim situatie! M-am intors zambind si eu si le-am explicat ca asta e, regulile trebuie respectate asa ca "jos textila!" Am urcat la piscinute si saune si hammam cu prosoapele pe noi, dar surpriza! Ajunsesem in Paradis...un paradis decazut versiunea 2012. Eram ca niste eve tinere si apetisante printre mere vestejite si cazute de mult din pom. Ce ne-a fost dat sa vedem acolo....nu putem descrie si nici n-am vrea de fapt. Am zis toate ca e sigur o experienta care ne-a legat pe viata.
Morala? Chiar si atunci cand va impuneti limite, trebuie sa va spun un secret: o sa treceti mereu frontiera, limitele nu exista decat in mintile noastre inguste. Iar cand reusim sa trecem de ele, ne simtim mai impliniti, mai capabili, mai puternici. Si de data asta mai goi :) 
La final...ne amintim...radem, glumim. Si vorba aia...avem ce povesti nepotilor. 

PS: saptamana asta am aflat de la colega Dianei ca sunt multe SPA-uri unde se practica treaba asta cu "fara maillot"...suntem si noi niste copii de la tara..."

miercuri, 23 iulie 2014

Despre mame, copii, rabdare, vin si alte chestii

Asta e un post scris seara tarziu spre noapte - sa se inteleaga. Pentru mine acum ar fi fost deja ora de culcare, dar uite ca uneori mai zabovesc prin casa cu una alta si se face tarziu. Tocmai am terminat de impachetat scutecele si ma uit la ele zambind. As bea un pahar cu vin si as sta sa citesc pana spre dimineata, dar e un lux pe care nu mi-l mai permit deocamdata. Nici alcoolul (de placere, sa ne intelegem, nu in exces), nici nesomnul. 

In general scriu chestii pozitive, dar de curand mi-am dat seama ca de cand am nascut nu prea mai am rabdare cu (mai) nimic in afara lui Cristian :) O fi bine, o fi rau...habar n-am. Incerc sa lucrez la chestia asta, insa nu prea imi iese. Uneori ma aud spunand lucruri pe care nu as vrea neaparat sa le spun si intr-un fel imi pare rau dupa, dar no...fapta-i consumata. 

In seara asta am dat peste articolul asta care sa va spun sincer mi-a mers un pic (mai mult) la suflet. E despre "meseria" asta de mama. 

Eu tot incerc sa ma explic - mai ales in fata prietenelor mele fara copii - ca il iubesc pe Cristian de mor, as face orice sa stiu ca ii e lui bine .. ma rog sentimentul e evident de nedescris, daaaaar asta nu inseamna ca nu sunt al naibii de obosita in majoritatea zilelor. De cele mai multe ori nu ma plang pentru ca ceea ce fac - fac cu placere, dedicare si iubire. Si n-as lasa pe nimeni sa faca in locul meu. 

Am lucrat si eu si stiu cum e sa stai 8h la munca pe zi, 10h, uneori chiar o saptamana intreaga de luni pana duminica si luni sa o iei de la capat. E obositor - da. Dar ajungi acasa si faci exact ce vrei: stai tolanit pe canapea, bei o bere, te culci si dormi cateva ore neintors :) 

Cand esti mamica well...surpriza :) Te trezesti uneori la 6h20 (da da cu zambetul ala care te ucide la propiu...dar parca tot ai mai dormi un pic), va iubiti un pic pe sunete de eeeche si gheghe - iti amintesti ca trebuie sa il schimbi, te ridici din pat, te uiti in oglinda - clar ti-ar mai trebui niste somn - there is no doubt! Aduci ligheanul, il speli la fund, da din picioare, face iar balta de apa in spatele lui, il lasi pe pat sa mai rada putin, aduci o carpa ca sa stergi apa, duci ligheanul, incepe lupta cu scutecul - pentru ca evident e muuuuult mai misto in curul gol - intr-un final cedezi si il mai lasi asa pana fugi la bucatarie sa pui de cafea (eu nu functionez altfel, mai ales la ora aia), intre timp ii canti ceva ca sa te auda si sa stie ca esti acolo, termini cu schimbatul, incepe joaca gheghe te uiti la ceas e aproape 7h, cafeaua e gata, fugi la bucatarie ca sa o aduci in camera (adio bautul cafelei asa chill in juma' de ora..), te iei cu joaca, mai un stat in fund, mai povestim ce-am visat, ce mai fac cateii, porumbeii, pisicutele...i se face foame. Ne intindem pe pat amandoi, il alaptez, imi dau seama ca exact atunci ceva mai interesant ii atrage atentia, eeeche eeeche chiut si zambet pana la urechi, se intoarce la titi, iar o lasa, eeeeeche eeeeche. Radem, glumim, papam. Mi se face si mie foame. Fugi repede la bucatarie - cereale, lapte. la naiba, nu mai e lapte. aia e. mancam o nectarina. Cantam puuu puuu puuu ca sa ne auda, fugim iar in camera - la usa cucu bau cucu bau de vreo cateva ori - distractie garantata :) Eh, cam asa arata prima jumatate de ora dintr-o zi cu copil mic :) Si ziua dureaza pana seara pe la 21h - 22h cand Cristian se hotaraste (pentru ca am copil cu vointa proprie - el decide cand face nani, nu eu) sa doarma. Plus cateva treziri pe noapte, da' alea nu se mai pun :) 

Asa ca am un mesaj pentru toti barbatii din lumea asta la care argumentul suprem pentru o bere in oras e "Am fost la munca, am si eu nevoie de relaxare dupa": really ? Du-te linistit, nu-i bai, dar lasa argumentele astea acolo unde le-ai gasit. 

Ma enerveaza cumplit victimizarea asta - de parca o mama habar nu are cum o sa mergi la munca. Pai daca ar fi sa o luam asa - noi, astea - stiti voi - care stam acasa si nu facem mai nimic - ar trebui sa bem zilnic cate o sticla de vin (cel putin). Dar surpriza...n-am avea cand. Pentru ca la noi nu exista "dupa munca" :) E asa...ca un cerc :) 

Hai, v-am pupat, o seara faina...Si un ultim mesaj pentru mamici...mai usor cu vinul! :) 

marți, 1 iulie 2014

5 luni si trei saptamani fericite :)

Oameni buni am o veste super !!! Am trecut oficial la Boba :)))) Da, normal ! Vestea buna era pentru spatele meu :) Cristian are deja peste 7 kilograme asa ca nu mai e deloc amuzant sa-l port in wrap. La carucior am renuntat de tot acum vreo luna si ceva pentru ca nu mai prezenta deloc interes privitul modest al cerului. Si oricum era mai mult in brate decat in el...si culmea culmilor crescusera si niste scaieti acolo amestecati cu o familie de arici...oribil ! Oricum alegeam caruciorul strict cand stiam ca stau vreo 6-7-8-9 ore pe afara fara sa ajung acasa si ca sa fiu sigura ca nu-mi dau duhul pe undeva il puneam in el. Dar gata. Bye-bye. Boba este the new uber cool port-fasolici rasfatat. (update...- pentru ca am inceput postul asta acu' vreo trei zile si sper sa termin azi...- sambata a dormit Cristian al meu in carucior vreo 3h, iesise mama cu el...:))))) - se pare ca a fugit familia de arici haha)

A propos de fasolici rasfatat (apelativul asta neo-modernist vine de la Andrei in caz ca va intrebati...) aseara am realizat ca de cand a venit pe lume, adica de aproape sase luni, nu exista seara sa nu ma uit la el cateva minute bune dupa ce adoarme si sa simt o fericire din aia tampita de-ti vine sa urli asa in gura mare, si sa-l trezesti si sa-l pupi pe obrajorii aia pufosi pana se toceste. (evident ca nu-l trezesc...raman doar cu pofta nebuna care se activeaza dimineata la prima ora:)) ). Mai nou se trezeste in jur de 6:30-7. Adica exact atunci cand ti-e somnul mai dulce :)) Uneori stau si ma intreb de unde am toata energia asta de care am nevoie pentru o noua zi...in fiecare zi :) Chiar nu stiu. Inainte de el, daca nu dormeam cel putin 8h pe noapte nu prea aveam ce discuta...acum in schimb fie ca ma culc la 22h sau la 12h (mai tarziu deja e crima curata!), trebuie sa ma trezesc exact la ora la care decide Cristian :) Am incercat sa-l mai pacalesc cu titi, dar parca prinde si mai multa energie si ma trezesc fie trasa de par daca indraznesc sa ma intorc cu spatele la el (si are putere, trust me!!!), fie trasa de buza, nas, obraz, cu degetelele alea mici si pufoase in ochi...Si cel mai misto e ca-l super distreaza :))



In alta ordine de idei, de la sase luni incep diversificarea hranei ca sa mai vada si Cristian ce gust au pastramele...:) Adica mai am cam o saptamana sa ma pregatesc :) Vorba vine...ca doar nu e vreun examen. Stiu deja ca trebuie sa-i dau mar cu biscuiti si ceva cereale la inceput :)))))))))))) Cel putin asa am fost sfatuita...ma gandesc sa-i cumpar din alea Fitness :)) Daca aveti idee de unde pot face rost de niste biscuiti clasici please let me know. 

No, lasand gluma la o parte nu vreau sa ma stresez nici la capitolul asta. Ca doar am ajuns cu bine si pana aici mai pe zen asa. Am tot citit o gramada de chestii lately despre autodiversificare. Cum vine asta? Adica nu indesi copilului mancarea in gura deja mestecata de un blender, ci cumva il lasi pe el sa aleaga ce si cum. Inca mai studiez. Daca aveti ceva ponturi de vandut, I'm here :) 
Nu va zic ca m-a apucat un pic nostalgia...pentru mine daca incepe sa manance si altceva = mai putin titi, ceea ce EVIDENT ma intristeaza :) (cu toate ca stiu ca tot asta e baza deocamdata) si ma gandesc asa ca la un moment dat n-o sa mai vrea deloc si parca-mi vine sa oftez de dor deja :) Dar gata nu ne gandim nu ne gandim, traim clipa! :) 

O faza faina de azi (update...azi ploua, asta scrisesem ieri cand chiar era cald :) )..si va las ca e gata cafeaua (dap, nu pot sa ma las si cica de fapt e okay si pentru Cristian)...asa, deci adoarme la mine in Boba in drum spre piata (m-am indragostit de plimbarile de dimineata pe racoare...) si cand ma intorc mama imi propune sa mai stea cu el afara, DAR in carut :) ca deh...! si zic okay, il mutam, doarme in continuare si la un moment dat imi povesteste ca o opreste o doamna ca sa o felicite pentru ca de mult n-a mai vazut copil asa de lejer imbracat (si sunt vreo 30 de grade cred - adica wtf e vara!). Cristian era in scutec textil si tricou. Mie una mi se parea chiar prea imbracat :) Deci clar lumea e cu pluta. Aia e. 
Hai ca s-a racit cafeaua!