Despre aerul misto de munte. si alte cele

Da, da, da!!! Deci da :) E foarte misto aerul de afara, acum pe seara...:)

Saptamana trecuta stateam prin casa dupa ce adormise Cristian si era prima zi mai friguroasa (parca joi). Prima chestie care mi-a venit in minte a fost sa ies sa alerg un pic. Nu mai alergasem de (atentie!) mai mult de un an jumate'. Stiti voi: sarcina, nastere, lauzie, lene, comoditate :)) d'astea. 

Bineinteles ca am alergat vreo zece minute dupa care am simtit ca ma loveste comoditatea fix in plexul solar cu al sau pumnal. Auch! It hurts, bai! Si am inceput sa respir mai adanc si cu cat respiram mai profund, cu atat simteam aerul ala rece si tare de munte - fix acolo unde ma durea. M-am uitat in sus si ma simteam al naibii de bine. Cu tot cu durere. Concluzia: daca nu in fiecare seara, macar din cand in cand sa ies afara seara cand e liniste si rece. Sa alerg, sa ma plimb mai apasat, sa respir, sa-mi eliberez mintea de toate de peste zi. 

Azi am iesit iar, am alergat vreo 15 minute - deci e un pic mai bine :) Iar dupa m-am plimbat prin cartier pana mi-am dat seama ca incep sa simt frigul (eram imbracata de alergat, normal! doar cu un polarel:)) ). 

In timp ce ma plimbam mi-am dat seama ca eu stiu sa merg si repede (cand ies cu Cristian ritmul nu e foarte alert - pentru ca trebuie sa observam atent porumbeii, cateii, pisicile, babele, magazinele si ale lor reclame luminoase, masinile, semafoarele, cosurile de gunoi, copiii, porumbeii again..) - aproape uitasem de aceasta super putere pe care o am. Si ce misto e sa mergi alert asa - parca iti da alta energie :)  

(paranteza: asta ascult eu in timp ce scriu - nu intelegeam de ce-mi devin ochii mici si prietenosi incet incet...:) )

In alta ordine de idei, voiam sa va spun si cu ce ne indeletniceam/indeletnicim/ne vom (mai) indeletnici noi :) Noi - adica eu si galusca din dotare. 

Prima data l-am dus la gimnastica pentru bebelusi cand avea vreo trei luni. Responsabile cu voia buna acolo sunt Ioana si a ei Ana zisa si Bebe Rostogol. N-am mai fost de mult, pentru ca intre timp a fost vara si am stat mai mult pe afara, dar vrem sa mergem din nou. Acum Cristian e intr-o faza in care isi tot schimba programul de somn - a inceput sa aiba chiar zile in care mai doarme o tura de la 10h la 12h, dupa care mai adoarme seara...I know! :)) Asta = program incarcat si pentru mine :) Oricum, dupa ce se hotaraste cum vrea sa doarma, ii ies dintii si nu mai raceste ever never ever - reincepem rostogolitul. 

Am mai fost prin vara la inot. De vreo 8 ori. Undeva in Sacele e o piscina pentru galuscute, se numeste Aqua Blue parca, e foarte misto daca galusca e incantata de apa. Cristian a trecut prin tot felul de faze, ba plangea, ba ii era foame, ba nu ii convenea ca il luau fetele de acolo in brate (ce-o sa mai regrete el momentele astea...ayayay!)...Cred ca o singura data sau de doua ori a fost okay cap-coada. Asa ca am concluzionat scurt ca deocamdata inotul nu-i de el. Doar ala din cadita cu ratustele cand se distreaza copios! :) Poate la anu' cand o fi mai mare si o intelege ceva din toata treaba asta cu inotatul.

De curand am mai descoperit un curs foarte misto la care mergem: se numeste Learn with music . In mare invata galuscutele engleza prin cantece. Nu stiu cat se distreaza ei, dar noi - mamicile - suntem incantate :) Se canta, se danseaza, au si mini instrumente muzicale. E foarte fain! 

Daca voi mai stiti chestii la fel de misto care se fac prin Brasov pentru si cu copii let me know! :) 

O seara faina si plina de aer curat! :)  

I love Ti-ta :)

Stiti momentul ala cand se trezeste galusca pe la 5am asa si crede ca gata, e dimineata si nu mai avem nevoie de somn? :))) Exact asa am patit azi. Bine, il deranjau si ceva muciferi (a aparut o noua teama: frica de muci in gat! ai lui, evident! nu ai mei). Bai cu toate batistele bebelusilor si ser fiziologic si pompite nu vor sa iasa de acolo! Si e al naibii de frustrant sa-l auzi cum suge si ii haraie aia in gat ca un inamic de proportii. Ma rog, om scapa noi si de aia! 

Altceva voiam sa va mai spun :) Mai nou, dupa ma-ma, ta-ta, ga-ta (l-a intrebat mama o data daca a terminat de mancat iaurtul "Gata?" si el a raspuns prompt "Ga-ta!" de am inceput toti sa zambim tamp) si tai-tai (tot de la bunica'sa o stie si pe asta:) ), a aparut "ti-ta". Ti-ta e dumnezeul lui pe pamant. Ii e foame "ti-ta", ii e somn "ti-ta", are chef de o gustare "ti-ta", vrea putin rasfat "ti-ta" :)) 

Azi dimineata pe la 5am "TI-TAAA" (ca doar tre' sa auda si vecinii...). Si ti-ta nu se cere oricum decat cu un maxim de entuziasm, un zambet cat casa, tras de maieu sau ce am pe mine si privirea neaparat doar acolo! M-am topit instantaneu cand a zis prima data "ma-ma", tin minte ca eram cu Andrei si cu el in parcul central, stateam pe o banca si povesteam si dintr-o data se intoarce spre mine si asa clar si frumos mi-a zis "Ma-ma!". M-am uitat la el, imi ardeau ochii asa si urmatoarea chestie pe care i-am spus-o lui Andrei a fost ceva de genul "Okay, m-am topit, cred ca o sa lesin". Deci asta clar ocupa primul loc. Dar dupa vine ti-ta. Stiti vorba aia ca te bucuri ca un copil? Ei bine, ceva de genul se intampla cu Cristian cand vrea titi. Zilele astea a fost racit + i-au iesit si dintisorii de sus acu' vreo saptamana si sincer nu stiu ce ne-am fi facut fara. In afara de faptul ca nu prea a vrut sa manance altceva, am observat ca ii si alina durerea, il cam linisteste orice ar fi. Deci ne bucuram amandoi de tita de numa numa. 

Am observat ca mai sunt discutii legate de treaba asta cu alaptatul pe diverse grupuri de mamici si in viata reala :) Chiar de curand vorbeam noi asa intr-o seara despre alaptat (ce probleme avem :)) ) si ca ce ne-am fi facut daca alegeam versiunea lapte praf si mi-am dat seama ca in afara de faptul ca mi-as fi ingreunat existenta nici n-as fi stiut cum sa il adorm/linistesc/ofer iubire neconditionat/alin pe Cristian. Evident ca am zis fara sa ma gandesc prea mult ca as vrea sa-l alaptez pe puiul de om cat mai mult, cat o sa vrea el. Au zburat 9 luni jumate! Asa ca vreau sa mai profit :) 

Altfel suntem bine, sanatosi (de fapt mucosi) si speram ca maine sa dormim pana pe la un 8 asa!!! :)) 

Rad acum pentru ca mi-amintesc uneori de cum era "inainte" de Cristian (BC :)) ) si caaaaat imi mai placea mie somnul (puteam linistita sa dorm 12h neintoarsa)...si uite cum imi da viata acum nesomn! :)

No..seara faina!  

Despre frici si alte bazaconii

Cand a aparut omuletul asta minunat - blond si cu ochi albastri - in viata mea am inceput sa cunosc mai bine sentimentul ala tampit de frica. Cu care eu nu prea cochetasem sincer. Adica ce om intreg la cap pleaca in Venezuela fara sa stie daca o sa aiba acoperis deasupra capului in noaptea in care aterizeaza? Cine conduce trei ore noaptea, singur in masina, pe ploaie torentiala pe un drum pe care se lucreaza de zboara masina de pe o parte pe alta fara sa se gandeasca daca ajunge cu bine sau nu? Well...uite ca m-au prins fricile din urma. Si nu frici din alea ca ma prind traficantii si-mi scot ficatul. Frica reala si palpabila de o raceala banala. Sau de o indigestie.

Dap, de cand am nascut ma tin tare (si tare si tare) sa nu se prinda ceva de mine. Asa o fi cand esti mama si ai o mini maimutica agatata de tata ta (a se citi "t" cu diacritice - pe care-mi cer scuze de altfel ca nu le folosesc, but I have no idea pe unde or fi pe tastatura asta!). Da mah! Mi-e frica sa nu racesc, mi-e frica sa nu patesc ceva - doar cu gandul ca ramane Cristian singur, adica fara mine si moare de dorul meu pana ma fac bine. 

Vineri dupa-amiaza, of course, ca tot veni vorba m-a lovit evident o indigestie nasoala. Habar n-am de la ce. A inceput cu o stare un pic nasoala, dupa care a continuat violent si fara sa ma lase cu drept de replica. Ghinionul meu e ca eram singura acasa. Norocul a fost ca pana la urma a venit Andrei de la munca. M-a gasit lungita pe pat, lesinata aproape, palida si pe galusca pe jos, jucandu-se, asta dupa ce facusem du-te - vino intre el si baie in ultimele doua ore. E nasol cand ti-e rau - e clar. Dar cand ti-e rau si mai ai si o galusca care se uita la tine pierduta in spatiu pentru ca nu stiecenaibaaidenutejocicuea - iti vine sa intri in pamant de ciuda! La un moment dat a si plans pentru ca nu mai aveam forta sa-l iau in brate si se tot smiorcaia pe covor "ma-ma, ma-ma" si eu verde la fata...

Da. Deci concluzia e sa nu fiti bolnave cand aveti copii :) zic si eu...

In alta ordine de idei puiul de om - dupa care v-am mai spus eu ca sunt topita - face azi 9 luni. Pentru mine e special anniversary :) 9 luni inside, 9 luni outside. 

  (asta-s eu - evident bortoasa, gata sa explodez! :) Ah, ce dor imi e uneori de burtica pana imi amintesc de durerile de spate si vezica sugrumata de cele 20kg in plus - din care btw au mai ramas doar 2-3 yeeey :)) )

Ieri a avut Andrei liber asa ca am dat o tura rapid pana pe Tampa. Iubesc primavara, ador(am) si vara, baaai dar toamna de cand m-am intors in Romania - adica de vreo doi anisori (deja!) - e superba, un adevarat rasfat - va zic! Mai ales in zilele insorita si usor calde. Ca sa nu mai spun ca padurea abia incepe sa-si schimbe culorile si e un adevarat spectacol pentru noi. Ah, plus ca e prima toamna a lui Cristian :) Bine, a cam dormit pe drum pentru ca l-a dus Andrei in spate in Boba si a fost un real succes. Dupa ce a mangaiat cateva frunze si cativa boscheti si a chiut de cinci ori s-a facut liniste :) Sper totusi ca a apreciat plimbarea si aerul "tare" de "munte" :) 

Era sa uit! Suntem in saptamana internationala a bebelusilor purtati! Si trebuie sa ma laud cu cele mai cool mamici purtarete din Brasov la flashmob-ul organizat de Ioana de la Bebe Rostogol ;)

PS: pe la minutul 3:40 apare si taticul de galusca simpatica undercover :)) 

Va pup! Seara faina si dansanta!