Aproape in fiecare zi cand mi se intampla o chestie haioasa mintea mea incepe sa o scrie pe blog - in timp ce spal vase, tai legumele pentru supa sau pun rufe la spalat. Weirdo, huh? Din pacate nu si degetelele pe aici...pentru ca surpriza! nu prea am timp.
De obicei in alea doua ore cat (mai) doarme Cristian la pranz apuc sa fac un dus (si din cand in cand baie - adica sa ma spal si pe cap), sa incropesc ceva de mancare si sa mai fac una alta pe aici prin casa. De cele mai multe ori cand mi se pare ca am terminat ce-mi propusesem sa fac, imi amintesc c-ar fi minunat sa stau si eu cu cracii in sus pe canapea si sa citesc o carte pe care am inceput-o acum *** zile (nu va zic, ca mi-e rusine - de fapt nici nu mai stiu cand am inceput-o sincer :/). Si ma asez. Parca mi-e sete. Aduc o sticla de apa langa canapea - sa fie. Ridic picioarele, iau telefonul langa mine care in general e cam pe silent, iau emitatorul de unde plangacioase ca sa-l aud bine in caz ca se...si surpriza! Pana sa ma asez eu bine de tot s-a trezit. Uneori apuc sa deschid cartea si sa rasuflu asa usurata. Ah! O data am apucat chiar sa citesc cateva randuri :) A fost un moment de glorie pentru mine. Si dupa aia cam gata cu linistea. Intai ne iubim un pic asa de trezire. Dupa care schimb scutecelul si gata de joaca!
Tre' sa va povestesc o chestie care mi s-a intamplat acum doua zile si pe care nici nu mi-o imaginam acum vreun an cand ma uitam la galuscuta aia mica si simpatica si neputincioasa- care era atunci Cristian. Eram prin bucatarie si la un moment dat vine gogosica impingand de zor masinuta rosie - inca nu merge singur, asa ca uneori - in loc sa mearga in patru labe - ia masina de jucarie si hop hop ajunge unde vrea el in maxima siguranta. Il vad, zambesc, zambeste si el si dupa cateva secunde il vad ca vine spre mine cu laveta in mana si mi-o intinde sa o pun la loc. Cazuse de pe marginea chiuvetei. Eram doar noi doi si n-aveam cui sa spun "Wow! Ai vazut?! Ai vazut ce tocmai a facut fi-miu asta si frumos si destept (si devreme acasa:)) )?". Sunt in continuare fascinata de fiecare zi, fiecare clipa pe care mi-o petrec cu el. E atat de fain!
Ieri stateam amandoi in sufragerie pe canapea, el pe burta mea si sugea. Era liniste in toata casa, eram numai noi doi. M-am auzit spunand cu voce tare ca as opri timpul in loc. Acolo. Asa bine si frumos si liniste. Si perfect. Stiti voi...momentele din Alea. Ah :)
Timpul chiar zboara. Si ce-i misto e ca iubirea creste direct proportional cu el :)
