duminică, 18 octombrie 2015

Oda babywearing-ului si drumetiilor

Acu' cateva zile vorbeam cu Ralu pe wassup (prietena mea de suflet cu care "am voluntariat" in Venezuela si care locuieste inca la Bruxelles) ca tocmai fusese la un curs de kangatraining cu micuta ei T. care are 2 luni si un pic. Adica un fel de aerobic, dar pentru mamici. Genial, nu? Radeam cu ea ca mamele noastre saracele nu stiau cum sa se imparta mai bine intre munca, spalat de mana fineturi, calcat ... si noi hop! cu pruncul la purtator si mai un kangatraining, mai o drumetie, mai un shopping. Cam fain. (asta asa...ca rasfat pentru noptile nedormite :)) )

Mai am zile cand ma apuca nostalgia si iau "albumele foto" (digitale) la rasfoit. Mamaaa ce ne mai plimbam anul trecut prin tot orasul. Primele 6 luni (sau mai exact 5l 1/2 :D ) l-am purtat intr-un wrap elastic mai peste tot. Cel mai mult imi placea cand adormea la pieptul meu si puteam sa ii simt mirosul ala de bebe mic care a devenit intre timp drogul meu preferat, chiar daca el nu mai e chiar asa de mic :)) 

(aici eram intr-un tur al Brasovului, ulterior mi-am dat seama ca galusca isi lua masa in oras :) )


Urcarile pe Tampa - dimineata pe racoare - raman in topul nostru. 

(Cristian in wrapul elastic Isara primit de la "natsa Maia" si de la "Meiii" (adica nasa Maria si Meli :)


(In Boba 4G - tweet, care ramane marea noastra dragoste )

Tot ieri incercam sa-mi amintesc pe unde "l-am drumetit" pe Cristian si pe unde m-as mai duce...e drept ca drumetiile mai serioase le-am inceput cam dupa ce a facut 6 luni si a inceput magia din Boba. Boba, ce ne-am fi facut noi fara tine? :)) 

In afara de clasicul urcat pe Tampa, unde am aflat ca se doarme foarte bine de fiecare data - 




am mai fost la Bunloc, 

(aici si-a descoperit pasiunea pentru mangaiatul copacilor)

prin Poiana Brasov





la 7 scari, la Cabana Curmatura in Piatra Craiului 



(unul dintre traseele mele favorite) 


La Cabana Diham, in Bucegi



(unde ne-am imprietenit cu o gasca de oameni - la propriu :)) )

am incercat sa mergem si pana la Malaiesti cu Cristian, dar fiind un pic mai mare si cu prea multa energie n-a vrut decat sa arunce cu pietre in rau :), 


la Susai, unde ne-am "drumetit" cu buni si o prietena si l-am dus doar eu in spate vreo 2h dus, 2 intors, nu-mi vine sa cred ca nu am obosit deloc si nici nu m-a durut spatele! :D In general impart "sarcinile" cu Andrei.

la Trei Brazi, 




la Schitul Coltii Chiliei in Piatra Craiului


Cam astea imi vin acum in minte. 

Ah! Si azi in Postavaru'. Era pacat sa ratam o duminica asa misto cu soare!

(treaba asta cu aruncatul cat mai "tsus" este una dintre activitatile preferate :D - ale lui mai ales...:) )


As mai vrea sa ajungem la Padina cateva zile si de acolo sa facem drumetii scurte. E un traseu pe care l-am facut B.C. (before Cristian :)) ) in doua zile: am urcat in prima zi de la Sinaia pana la cota 2000 si am coborat la Padina unde am si ramas peste noapte. A doua zi am traversat Bucegii si am coborat in Simon. A fost un traseu greut, dar al naibii de fain! Cam lung pentru Cristian acum, asa ca asteptam sa mai creasca.

Pe lista avem si Malaiesti-ul, dar cred ca mai la vara. Ciucas-ul e si el pe acolo, ultima data am fost cand eram insarcinata prin luna a sasea :) 
La fel si cascada Bigar, dar ca sa mergem acolo o sa ne luam un mini-concediu, pentru ca toata zona pare minunata. 

Avem o tara faina si ar fi pacat sa nu profitam de treaba asta, mai ales cand apar si copiii in ecuatie. Mereu cand plecam pe undeva ma bucur ca am descoperit purtatul sanatos si o data cu treaba asta ca putem sa il luam peste tot pe Cristian cu noi. Cred inca cu tarie ca cel mai bine le e copiilor - mai ales cat sunt mititei - cu parintii :) Faptul ca face parte din viata noastra si ca il implicam in orice cred ca ii da un sentiment frumos, se simte iubit si acceptat. Si ca descopera mereu chestii noi, ceea ce mi se pare genial. 

Si dincolo de drumetii, ma bucura purtatul sanatos mai ales cand vad scene ca asta...:))


Zi faina! :) 

marți, 13 octombrie 2015

Sunt o sirena si-mi cam place

"Draga caninule din dreapta-jos,
Abia astept sa iesi din gingia lui Cristian"

Nopti albe si dulci dimineti obosite. Iesitul dintilor la Cristian este sinonim cu "tata-n gura". Noaptea, ca ziua isi mai face de lucru cu altele. N-ar fi chiar asa o drama daca 1. nu mi-ar amorti fundul, spatele, coapsa pe aceeasi parte 2. n-as face pe mine in toiul noptii. (tre' sa ma gandesc serios sa nu mai beau nici un lichid dupa orele 21 cand simt ca se aproape o eruptie denatara). Cred ca vreo ora azi-noapte m-am gandit daca sa fug la baie si sa-l aud trezindu-se si plangand pe Cristian sau sa mai tin "un pic" (picul asta e foarte relativ noaptea, eu habar nu am daca ma tin de juma' de ora, o ora sau trei ca mereu mai atipesc cate un pic si cand deschid ochii simt ca imi crapa vezica). Anyway. 

Ideea e ca (parca) nu prea am dormit azi noapte. Pe la 8h cand ne-a dat trezirea credeam ca e vreo 5h si ca eu de fapt petrecusem intr-un club pana dimineata pe la 3h. Am intredeschis un ochi si i-am vazut fatuca aia fericita pregatita de o noua zi de joaca (yeeeey): "acolo, acolo" (adica in sufragerie, unde este taramul jucariilor). Asa-mi place de el dimineata ca se da repede jos din pat, fuge la usa si deja stie cu ce vrea sa se joace. In tot timpul asta eu abia imi deschid al doilea ochi si mai casc de vreo trei ori, gandindu-ma ca intr- o zi o sa ma astepte cineva cu cafeaua gata facuta in bucatarie...

Ma tarasc si eu pana dincolo, asta daca nu cumva deja a venit sa ma traga de mana "mamiii, mamiii acolo!" E asa de comic cand vine dupa noi sa ne cheme unde se joaca el, zici ca arde cel putin o cladire :)) De obicei vrea sa ne arate ca merge trenul "osu", sau cel "albatu'" sau ca "bagonu' hop" adica i-a cazut vagonul pe jos pe sub canapea si nu poate sa il ia singur de acolo. Ma rog, chestii de viata si de moarte. 

Azi dimineata avea chef de citit: "Mamiii, Petiiiin!" Petin este traducerea adaptata de la Peter Pan. I know, si eu m-am prins mai greu pana la un moment dat cand mi-a adus din biblioteca cartea si atunci am avut revelatia "A-ha...Petin...". Cel mai mult si mai mult la Petin imi place ca din toata povestea eu sunt o sirena care sta gingas pe o stanca si se uita spre el ;;). L-am intrebat sigur daca aia sunt eu si a zis ca da. De atunci imi place foarte mult sa citim din Petin :)) 



De fapt imi place orice fac cu el chiar daca ma tina toata noaptea treaza :) 

vineri, 2 octombrie 2015

Barbatii si handicapul emotional

Provocarea mea cea mai mare in calitate suprema de mama de baiat este sa cresc un barbat care sa nu aiba issues de natura emotionala. Da, un barbat. Pentru ca oricat de simpatici sunt baieteii cat sunt mici - ei devin la un moment dat adolescenti si imediat dupa - chiar sub ochii vostri - barbati. Stiu - pare ca e mult pana atunci. Dar "intelegerea" cea mare pe care am facut-o cu mine, my self and I este ca ii vor acorda lui Cristian tot timpul de care are nevoie, toata rabdarea pe care o am si mai ales tot sprijinul din lume. 

Presupun ca fiecare dintre noi (noi, adica "muierile") si-a luat macar o data barbatul la o discutie mai serioasa (de care majoritatea fug mancand pamantul doar cand aud cuvantul "discutie" sau si mai bine "vreau sa-ti spun ceva" :) )
-"Si...cum te mai simti? Esti fericit cu...(noua cratita, soacra, noua masina, faptul ca o sa mai avem cinci copii etc etc)? Esti ok cu...(idem)?"
-"Aaaa...cred ca da". 
Tot ceea ce e legat de exprimarea sentimentelor sau a emotiilor = mai bine nu. 
Nu zic ca-s toti la fel, cele care aveti barbati guralivi si gata sa-ti exprime sentimentele la tot pasul...well..:)) aveti grija totusi! sa nu fie nici prea expresivi. 

Am cateva expresii in topul topurilor pentru care as putea intra in pamant de 10 ori la rand:

"Esti baiat (si mai ales esti mare - uite ai aproape 2 ani!), tu NU AI VOIE sa plangi! Vai, ce rusine! Baietii nu plang." 
- tradus "Esti baiat, si nu ai voie sa te doara, sa plangi, sa-ti exprimi nici un sentiment!"

Si ajungi adult. Barbatul fatal. Ar muri toate femeile sa te cunoasca. Dar ele habar nu au. Si trece timpul - iti cunosti iubirea vietii tale si nici tu nu ai habar ce e cu tine. Nici cu ea, ca doar nu stii ce e aia empatie, ce inseamna ca cineva sa te asculte cand vorbesti, sa spui ceea ce simti, termenul de "comunicare" pare doar un termen scos din dictionar. Ti-e si frica de fapt sa spui multe, pentru ca de cele mai multe ori - ori ti s-a taiat scurt elanul, ori ai fost judecat. Asa ca mai bine taci. Cand o asculti pe ea ca vorbeste, pare doar rupta dintr-un film ciudat, o lasi sa zica ce are de zis - tu te gandesti la ale tale si speri ca pana maine sa ii treaca.  

Eu nu sunt clar perfecta. Si stiu treaba asta, si in general atunci cand apar copiii in viata noastra parca ies la iveala toate problemele din copilarie, adolescenta...percepem altfel intamplarile din trecut si mai ales lucram cel mai mult acolo unde noi am avut goluri. 

Revin la Cristian. Chiar imi doresc sa ii ocrotesc viata emotionala, sa il cresc frumos, bland, bun, sa stie sa se bucure de lucruri mici, sa vada frumosul in orice. Nu mi-as dori sa-l vad peste ani un barbat handicapat emotional. 

Pfff stiu! E al naibii de greu. 

E timpul sa ma retrag. Somn usor. Ma duc sa il pup pana il tocesc - iar...! :) Sper sa nu-l trezesc

PS: am inceput sa citesc "Crescandu-l pe Cain" - sper sa o termin curand, inca nu reusesc sa citesc doar carti de specialitate - mereu mi se face dor de Zafon :) si uite asa iese o impletitura de stiluri...well...:)