Primarul si gloata

Ieri mi s-a intamplat o chestie care nu credeam ca mi se va intampla vreodata. Nu mie. Nu in parcul din spatele blocului in care ma duc zilnic sa ma joc cu Cristian. Nu in 2016.

Iesim ca de obicei pe la un 18h in parc. Cand ajungem, in loc de clasicii nostri prieteni de joaca de cativa ani, o multime de pensionari impanzisera incinta adunati in palcuri de cate 2-3 stand, asteptand ceva. Initial am crezut ca a murit cineva, prea stateau asa adunati acolo fara sa faca nimic, "fara nici un sens in viata". N-ajung bine, ca incep sa aud zumzete de ici si colo cum ca vine "domn primar Scripcaru". 

In cateva secunde fac legatura cu cele 4-5 utilaje de la Vectra care fusesera in parc cu cateva zile inainte, grabind asflatarea unui teren de basket care era perfect functional. Chiar ma intrebasem de ce naiba vin sa il repare fix pe asta cand in oras sunt strazi cu gropi cat nesimtirea unora...? Dar no, am zis ca aia e...ce stiu eu cetateanul de rand, nu? Stiu Ei mai bine. 

Intre timp, apare si dumnezeul gloatei "domn primar". Si uite-i cum se strang toti in jurul lui - unii cu treningurile tinutele sport proaspat scoase de la spalat, altii cu camasile scoase de la naftalina pentru preafericitul eveniment. Deja era evident cam care venisera acolo "chemati" de el si cam care nu. Vreo doua doamne de pe banca din spatele meu  care venisera cu copiii in parc imi tot spuneau c-ar trebui sa "plece naibii de aici cu tot cu pupincuristii astia dupa el, ca ne-am saturat de el doamna!" Zic da, dar nu vedeti ca a asfaltat terenul de basket, acu' tre' sa faca poze sa se laude un pic si pleaca. Sau credeti ca o sa mai vina prea curand sa va intrebe de sanatate? Radem amandoua si vad ca galusca mea da sa se duca spre tobogan. 

Cand ajung langa tobogan, gloata impanzise si scarile si tot. Adica ma scuzati - babele care obosisera de atata asteptat - ca s-a lasat asteptat domn primar - asa fac toate divele. S-a si scuzat cand a coborat din masina, ca vezi doamne mai avusese treaba si in alta parte. Poate pe Toamnei ca sa taie vreo panglica :) 

Si-n fine, chiar n-aveam nimic nici cu adunarea lor, nici cu tinutele lor, nici cu plictiseala de pe fetele lor. Pe bune. Chiar eram zen si peace and love si ma stiti voi. Si dau sa ii fac loc lui Cristian spre treptele toboganului, cu un "ma scuzati, va rog, copilul meu ar vrea sa se dea si el pe tobogan". Aud vreo zece voci care imi fac asa un "shhhhh" din ala lung si apasat, de parca eram la o inmormantare. "Liniste, duamna, nu vedeti ca vorbeste domn primar???" (nu pun semne de punctuatie in mod ostentativ in general, dar exact asta a fost reactia gloatei) Aaaaa. What? Recunosc ca pentru cateva secunde am crezut ca sunt in Coreea de Nord la o defilare. "Pai nu vreau sa fiu nepoliticoasa, dar trebuie sa recunosc ca nu ma prea intereseaza discutiilor voastre cu domn primar. De fapt ma cam doare in fund. Eu am venit cu baietelul meu in parc si mi-as dori sa profitam de tobogan si sa ne relaxam un pic. Daca se poate." 

Va cam dati seama ce am starnit acolo, in sufletele plictisite: "Dar vai, dar nesimtito!! Obraznico! Obraznicaturo! Cum poti sa vorbesti asa?" (panica, panica)  Credeam ca visez. Iar. Cateva voci de babe d'astea (bai, scuze! dar chiar nu le pot spune duamne asa cum si-ar dori! nu pot!) tipau asa in continuu la mine de parca as fi omorat pe cineva cu cateva secunde inainte si voiau sa ma omoare cu pietre. 

Indraznesc totusi: "Cum adica ma faceti nesimtita? Cu ce drept?" Ele tipau in continuare exact aceleasi chestii. Okay, se da una grasa de pe scarile toboganului, chipurile sa ne faca loc pana la urma, cand din stanga un tanar imbracat la camasuta si el, dichisit (nu era dl Oprica, ca ala statea fix langa domn primar) imi spune pe un ton asa de superioritate "Tu nesimtito, tu! Cum spui ca te doare in fund de domn primar?" Eram nervoasa, dar ma si busea rasul in sinea mea pentru ca imi imaginam cum am vreo doi metri inaltime si vreo 90 de kg si ma duc sa ii dau baitasului una peste capul ala frumos tuns si sa ii spun "Mai baiete, trezeste-te mai la realitate! Lasa bai comunismul si defilarile si gaseste-ti un job!" 

I-am spus ca ma doare in fund de adunarea lor si ca daca el a inteles gresit nu e problema mea si ca ar face bine sa vorbeasca mai frumos, ca deocamdata nu ne cunoastem si cine stie in ce context ne mai intalnim. Si ca mai exista o chestie pe lumea asta care se numeste "libertatea de expresie" O tinea pe a lui cu "tu nesimtito". Dragut, ce sa zic. Asa ii creste probabil in ograda lui domn primar.

M-am uitat in jur inca o data si l-am luat pe Cristian in brate ca sa plecam de acolo, din mijlocul gloatei careia e evident - nu ii apartineam. N-ai cu cine!